Patrimoniul imaterial al județului Ilfov este format din obiceiuri, tradiții, meșteșuguri, diferite îndeletniciri, folclor, limba națională, etc., mai pe larg: cântece, dansuri, balade populare, legende, știința de a realiza cu mâinile diferite obiecte sau chiar și feluri de mâncare, sărbători și ritualuri (nunți, botezuri, înmormântări) și altele. Patrimoniu imaterial este cel constituit din meșteșuguri și diferite îndeletniciri specifice, obiceiuri de sărbători sau legate de traiul de zi cu zi, toate acestea având ca temei diferite credințe, unele creștine, altele mai vechi, păgâne. Tot în această categorie putem cuprinde și cântecele, baladele populare – scrise sau nescrise. Folclorul are în componența sa toate creațiile artistice populare: literare, muzicale, de artă plastică, obiceiurile și tradițiile. Din obiceiurile specifice comunităților umane din județul Ilfov putem aminti Cucii, Lăzărițele, Brezaia, Paparudele și alte obiceiuri și tradiții legate de Sărbătorile creștine de peste an.

Ziua Cucilor este sărbătoarea ce a luat amploare în localitatea Brănești și a devenit Festival Internațional, cu participarea unor trupe de mascați din alte țări, precum Ucraina, Bulgaria, Italia, Grecia, etc. După sărbătorile de iarnă, odată cu intrarea în postul Sfintelor Paşti, la Lăsata Secului de Brânză, în Brăneşti-Ilfov este un prilej de mare sărbătoare, pentru că în aceste zile are loc „Obiceiul cucilor” sau „Ziua cucilor”. Această manifestare populară transformă centrul satului în scena unui adevărat carnaval popular în aer liber. Jocul presupune  mascarea tinerilor în cuci şi cucoaice şi lovirea sătenilor cu palma pe umăr pentru „alungarea răului” şi „pentru a avea  sănătate ”.

Un alt obicei este cel al „Lăzărițelor” din satul Aluniș, aparținător de orașul Măgurele. Acum mai bine de 244 de ani, pe la 1774, șapte familii de bulgari, alungate de pe plaiurile natale de prigoana otomană, se stabileau pe meleagurile actualului oraș Măgurele. Mai precis, în Broskărie, cum se numea odinioară satul Aluniș. Aduceau cu ele datini și tradiții din țara de baștină, pe care, de-a lungul veacurilor, le-au păstrat vii, în ciuda vitregiei vremurilor.

Una dintre aceste datini este cea a „Lazărului”, care, iată, după atât amar de vreme dăinuie la fel de vie ca acum aproape 250 de ani. Tradiția spune că, în fiecare an, cu ocazia sărbătorii de Florii, care amintește de intrarea Domnului Iisus Hristos în Ierusalim, fetele din comunitatea bulgară merg să colinde pe la casele gospodarilor cu urări de bine. Sărbătoarea lor amintește și despre una dintre minunile înfăptuite de Hristos, cea a învierii lui Lazăr. Ceea ce este de admirat este faptul că și în perioada comunistă această datină s-a păstrat cu sfințenie. În ultimii ani, cel care a păstrat vie această tradiție a fost Tudor Aranghel, unul dintre membrii comunității bulgare care a contribuit la conservarea obiceiurile bulgarilor care trăiesc în Aluniș, alături de românii din localitate.

O altă mare sărbătoare este „Ziua iei românești”. Românii sărbătoresc de Sânziene (Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul) portul popular, mai exact ia românescă. Această zi de 24 iunie a fost numită Ziua Universală a Iei, cămașa tradițională, oriunde pe planetă, iar popularitatea iei românești a crescut atât de mult, încât vedetele internaționale au început să o poarte ca ținută în tendințe.

„Brezoaia” sau „Giumalul” de la Domnești este o altă tradiție nepieritoare ce are loc în a doua zi a Anului Nou. Atunci apar cetele de mascați. Dinspre drumul principal se auzea o gălăgie de năvală, cu tălăngi şi tobe, cu chiote şi muzică. Din ceața ce se ridica apărea o ceată de chipuri aparent nepieptănate, purtătoare de măști fioroase, ce stârnea larma. Înfofoliţi în haine – bulendre ce atârnau pe trupurile – siluete, ascunşi sub bărbi din cânepă aspră sau paruri de mături, cu gură şi ochi din cârpe colorate răsucite, cu dinți din bețe de chibrituri sau boabe de fasole, personajele se avântau năvalnic. Unii învârteau amenințător și bâte, dar noroc cu muzicanţii care veneau din urmă cu buna dispoziție. Altfel, ai fi crezut că este vorba de vreo gâlceavă locală.

Evenimentul reprezintă „…un timp al purificării și al instituirii unei noi ordini, odată cu schimbarea anului. Care include elementele sociale, administrative, morale şi, în general, civile”, după cum precizează redutabilul etnolog, dr. Doina Işfănoni, cercetător la Muzeul Satului „Dimitrie Gusti” din Capitală. „Brezoaiele” din Domneşti adună semne înrudite ale unor tradiţii străvechi, din istoria lumii. Izvorul lor este unul precreştin, de dincolo de vechimea secolului I, î.Hr.. „În aceste mentalităţi – totdeauna la cumpăna dintre ani – perioada dintre 31 decembrie şi 1, 2 ianuarie e un timp marcat ca fiind al haosului cosmic.

De ce? Pentru că îndată cu anul încheiat se consumă şi secundele astrale, când dispar împreună cu el vechile obiceiuri, legi – dintre cele dăunătoare, rele. Şi, simultan, ele trebuie schimbate cu toate celelalte, bune, ale unui an nou. Sunt praguri ale transfigurării timpului, toate dedicate unui optim al vieţii, favorizată şi ocrotită de noile rânduieli ale inaugurării anului.

Aşadar, alaiul trebuie să recreeze un moment al începutului universal. Al unei mici cosmogonii, interpretate prin dans, gestică, ţinută vestimentară şi zgomote. Iar fiecare personaj din aceste ritualuri trebuie să redea sugestia prin care omul din spatele măştii reuşeşte să alunge din comunitate tot ce e rău”, completează dr. Doina Işfănoni.  Că e aşa, stă drept dovadă revitalizarea evenimentului de la Domneşti, după 40 de ani de uitare. „Brezoaia”, sau „Giumalul” este un moment important al capitolelor vechi de istorie culturală şi populară, ale locului. Aceste duhuri întruchipate de măști sunt autoritare și fac numai ce vor.

Să fim bine înțeleși: ele sunt personaje pozitive, dincolo de urâțenia și exagerările măștilor. Jocurile cu măști alungă răul care a rămas cuibărit pe ulițe, pe la răspântii de drum, în ogrăzi, în acareturile din afară ale gospodăriei, în întregul spațiu al comunității, trecând pragul către un An Nou, un timp nou, curat și luminat.

Printre alte tradiții și obiceiuri vechi mai avem „Caloianul” și „Paparudele”, ritualuri ancestrale pentru aducerea ploii. De asemenea mai erau focurile aprinse la anumite date, cu sens de purificare a naturii și a omului. De Anul Nou, ilfovenii fac urări pentru a avea noroc, bani şi a fi sănătoşi în următorul an, mergând din casă în casă, respectând datinile străbune. Alaiurile de colindători, Sorcova, Pluguşorul, Capra sau umblatul cu Ursul sunt doar câteva dintre cele mai frumoase obiceiuri de Anul Nou, păstrate din moşi-strămoşi în România.

Instituțiilor ilfovene de cultură sunt implicate în păstrarea acestui patrimoniu imaterial, iar acest lucru poate fi vizibil și prin interesul pe care îl acordă educației din acest domeniu. Astfel, se pot vedea rezultatele deosebite care au fost obținute de elevii ilfoveni la concursurile naționale și internaționale de creație, artă plastică, artă dramatică, cinematografie, folclor, meșteșuguri (olărit, fierărie, linogravură, împletituri din răchită, etc.), dovedind o certă continuitate a vechilor meșteșuguri și tradiții.

Locurile meritorii obținute anual de elevii ilfoveni la Olimpiada „Meșteșuguri Artistice Tradiționale” de la Sibiu dovedesc încă o dată seriozitatea cu care sunt tratate aceste comori ale neamului în cadrul procesului educațional. Concursul Național de Creație Plastică „Arta – Între talent și dăruire” ajuns la cea de a V-a ediție, organizat de către Fundația „Prețuiește Clipa” și Școala Gimnazială Nr. 1 „Prof. Ion Vișoiu” din Chitila (concurs cu participare internațională), își propune să stimuleze potențialul artistic al tuturor elevilor prin creație plastică si icoane pe sticlă.

Legat de lumea artelor, la Centrul Cultural Buftea ființează de ani buni Trupa de teatru „Bastion”, coordonată de actorul și regizorul Salex Iatma. Această trupă este multipremiată în cadrul festivalurilor de teatru locale și naționale. Dintre acestea amintim Premiul I în cadrul Festivalului Național de Teatru pentru Tineri și Copii „Copil în Europa”, ediția a XI-a (2018), ce s-a desfășurat la Timișoara, ca o recunoaștere a calității artistice și interpretative.

La loc de cinste putem așeza și Ansamblul Folcloric „Doina Ilfovului”, coordonat de către coregrafa Daniela Mândroc, de la Centrul Cultural Buftea, dar și Grupul folcloric de copii „Mlădiţe ilfovene” din Clinceni, condus de doamna cântecului popular românesc, Marioara Man Gheorghe. Ca adevărați mesageri ai artei populare româneşti, pot fi menționați și membrii Ansamblului Folcloric „Periniţa” al Centrului Cultural „Ion Manu” din Otopeni, cei ce prezintă publicului larg printr-o minunată şi inedită notă interpretativă, dansuri şi cântece tradiţionale româneşti, sub îndrumarea directă a doamnei profesor coregraf Liliana Comana.

„Caravana Meşteşugurilor” este o întreprindere socială creată de „Asociaţia Gaspar, Baltasar & Melchior” din Piscu, comuna Ciolpani, ONG care activează din anul 2007 în zona culturii şi a educaţiei (Școala de la Piscu). Au fost adunate în acestă caravană proiecte care propun activităţi extraşcolare şi workshopuri adresate tuturor vârstelor, despre meșteșurile tradiționale (olărit, fierărie, țesătorie, la care se mai pot adăuga pictură pe vase ceramice și linogravură). Pe cuprinsul județului mai sunt încă meșteșugari ce folosesc răchita pentru diverse împletituri (coșuri, obiecte de mobilier ușor, etc.), lemnul (miniaturi artistice, căsuțe, sculpturi, etc.), sau pielea (împletituri, șerpare, brâuri, cojoace, etc.).

În orașul Buftea, aflat în apropierea Bucureștiului, se află fostele „Studiouri cinematografice Buftea”, devenite mai apoi „Studiourile MediaPRO”, iar în prezent „Bucharest Film Studios”, ce se constituie într-un adevărat reper istoric și cultural legat de evoluția națională a celei de a 7-a arte, respectiv cinematograful. De-a lungul timpului, mai exact din 1957, de când studiourile s-au dat în folosință, aici s-au produs peste 500 de filme de lung metraj și mai toate coproducțiile românești (până în 1989). Astăzi studiourile au devenit societate prestatoare de servicii, fiind revigorate prin privatizare. Aici s-au realizat mai toate emisiunile de divertisment ale Pro TV-ului, din acei ani. În perioada 1999 – 2000, la Buftea au lucrat regizori celebri precum: Costa-Gavras (la filmul Amen), Franco Zeffirelli (la filmul Callas Forever), etc.. De asemenea, la Izvorani (comuna Ciolpani din Ilfov), după 1989 au fost ridicate studiourile cinematografice „Castel Film”, unde s-au filmat producții naționale și internaționale devenite celebre.

Un eveniment cultural periodic de anvergură este Festivalul „Chitila Fest Film”, care propune o alternativă la cinematograful clasic, accesibilă tuturor iubitorilor de film.

Evenimentul are ca obiectiv principal atragerea atenţiei publicului larg asupra celei de-a şaptea arte, savurată de această dată într-un mediu diferit, pe malul lacului Chitila, prin organizarea unui concurs de filme de scurt metraj.

CFF îşi propune promovarea artei cinematografice după criterii ce ţin de originalitatea subiectelor şi forţa imaginilor. Scopul festivalului este acela de a încuraja curentele cinematografice nou apărute, dând credit noii generaţii de cineaşti români.

CFF este un festival al viziunilor proaspete şi pline de imaginaţie, reunite într- un eveniment cultural de ţinută. De asemenea, un aspect important al festivalului îl constituie prezentarea celor mai importante filme românești, capodopere cinematografice care au marcat istoria filmului românesc și nu numai.

Institutul Național al Patrimoniului este cel care se ocupă de inventarierea, studiul și conservarea acestor obiceiuri și tradiții. În afara acestuia mai sunt o serie de fundații și asociații care au ca obiect de activitate protejarea patrimoniului, promovarea acestuia prin mijloace media, dar și prin procesul educativ, încurajarea și susținerea meșterilor autentici.

Consiliul Județean Ilfov are sub directa sa îndrumare Centrului Ju­dețean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Ilfov, coordonat managerial de către director Alexandrina Niță, prin intermediul căruia susține cercetarea, conservarea și punerea în valoare a întregului patrimoniu al județului. Agenda culturală a anului în curs cuprinde un program ce se anunță plin în evenimente și proiecte, a căror consistență și amploare poate rivaliza cu activitatea oricărui instituții de profil de nivel național sau chiar internațional. „În județul Ilfov potențialul artistic al copiilor și profesorilor, al adulților implicați în proiecte culturale, în general, este foarte mare. Acest potențial trebuie dezvoltat și valorificat și mai mult. Evenimentele culturale deosebite pe care le-am organizat în anul 2019 se datorează implicării unor oameni de valoare, foarte buni profesioniști, serioși și dornici să demonstreze că județul nostru dispune de resurse culturale de excepție”, ne spune Alexandrina Niță.

Astfel, prin toate aceste activități, patrimonial cultural al județului Ilfov ne va însoți și pe viitor, ca o reală zestre pe care ne-au lăsat-o strămoșii, spre a fi perpetuată și îmbogățită permanent.

Bibliografie:

• „Ziua Cucilor la Brănești” – Album realizat de Primăria Brănești, 2015;
• Adriana Scripcariu – „Oale de Pisc” – Școala Agatonia, Piscu, 2016;
• „Județul Ilfov” – S.C.Alcor Edimpex SRL, tipat executat la CNI CORESI SA, București, 2004;
• „Județul Ilfov”, coordonator proiect: Dorina Felicia Drăghici; editat și tipărit la Tipografia Intact, 2006;
• Adriana Scripcariu – „Patrimoniu cultural județul Ilfov” (manual școlar) – Școala Agatonia, Piscu, 2013;
• Anca Brătuleanu – „Curţi domneşti şi boiereşti din România“ – Editura Simetria, București, 1997.

Alte surse: condeieilfovene.ro; jurnaluldeilfov.ro; ziarulnatiunea.ro; cuciibranesti.ro; turismclub.ro; mesageruldesibiu.ro; ziare.com; ziarullumina.ro; infootopeni.ro; timpromanesc.ro;  crestinortodox.ro; wikipedia.org; simpara.ro; bucharestfilmstudios.com; piscu.ro;